dincolo de mine

I. dualitate : Plăcuţele de la maşină

Eram într-un fel de templu, în zona menită pentru înalţii preoţi şi era un fel de bazin care separa altarul de discipoli. M-am gândit să sperii discipolii aşa că am invocat 2 fantome. În acelaşi timp mă priveam, eram un fel de eu-el, un preot antic, vedeam fantomele cum vin spre mine, erau albe , şi nu erau fantome, erau un fel de diavoli albi care s-au furişat în spatele meu şi le-au crescut aripi monstruoase; urmau să mă atace. Dar m-am avertizat la timp, am redevenit în postura preotului, eu-el; fusesem avertizat de eu-ea, care stătea pe partea cealaltă a bazinului. M-am speriat şi am fugit, demonii albi pluteau peste templu urmărindu-mă, lini, eu nu prea reuşeam să aflu ce se întâmplă. M-am ascuns in dormitor, şi demonii m-au urmat acolo. Redevenisem preoteasa, eu-ea, şi mă priveam alergând spre sufragerie, (eu-el) am întrebat ce se întâmplă.(Eu-ea) am spus, că acelea erau fantomele unei maşini, plăcuţele maşinii erau posedate, că nu trebuiau invocate şi că ele controlau aceea maşină. Acum, proprietarii maşinii erau în pericol cu maşina lor nebântuită. Am întrebat, ‘cum au ajuns demonii să bântuiască aceea maşină’. (Eu-ea) mi-am răspuns că acel cuplu de proprietarii urma să se ducă la o înmormântare însă nu au mai ajuns, având alte treburi; astfel cuplul de fantome al acelor morţi de la înmormântare, ajunseseră să bântuiască aceea maşină. Eu-el şi eu-ea, am redevenit aceeaşi persoană. Demonii-fantomă veneau spre noi, însă acum ştiam cu precizie ce urma să facem.



II. interactivitate : Ştiam ce se petrece

era spre seară, eram calm ca de obicei. eram cu toţi la ţară: mama, mamaia... Mergeam oarecum în fruntea lor; tataia era supărat, ca de obicei, pe taia. Ca de obicei, asta nu m-a mişcat deloc, era ceva normal; până când mi-am dat seama unde se întâmpla totul. Am mers imediat la el şi l-am îmbrăţişat şi nu i-am dat drumul până când nu m-am trezit... plângând.