status quo ante

Ţi s-a întâmplat vreodată
să percepi un click
în interiorul tău
ca un pas făcut pe o creangă
picată pe iarba umedă?
Pentru ca apoi oarecum să te simţi bine
fără să intuieşti exact
de ce oare te simţi astfel
sau cum de-ai început să observi porumbeii deasupra blocurilor
zburând nestingheriţi
oricâte ambulanţe ar perturba Bucureştiul?
Să înţelegi tot ce cântă păsările în înaltul copacilor de pe margine
şi să-ţi vină să le aprobi.
Ce vină ai tu că ele nu-ţi înţeleg preocuparea
faţă de pomii care nu ştiu altceva acum
decât să-şi scoată la iveală florile...
ori gândul la fiica lui venus
pe care-ai întâlnit-o azi-noapte
pe când asediai Tarentiumul?
Erai atât de supărat de trădarea grecilor
ai comandat flotei să blocheze portul
şi catapultelor să arunce cu foc.
Te durea inima când te gândeai că poate
tot acel foc era destinat fiicei lui venus.
Când ţi-a deschis porţile cetăţii
şi ai tăi au intrat cu nemiluita,
voiai să salvezi pe toţi de dragul ei
toţi grecii ei trădaţi.
Când te-ai trezit ai fost deja capturat şi dus la Roma
urma să apari în faţa senatului şi să fi acuzat
pentru gândurile tale

status quo ante

clickul