Roşul

"Simt că-mi ţii sufletul în braţe"
mi-a zis, cu jumătate de ochi deschisă
în timp ce eu-mi pierdusem în spaţiu
singura ureche de care mai ştiam.
Am uitat apoi
să respir, pentru o eternitate sau două,
să mă nasc de câteva ori în acelaşi timp,
să visez că mor de câteva ori,
sau mai rău,
să înţeleg
roşul.